psychosis

By: psychosiss

Jun 03 2009

Category: deep inside, undefined faces

Leave a Comment

“Poate ca noi nu avem cele mai frumoase creiere, dar cu siguranta avem cele mai frumoase suflete…”, notase acum ceva vreme pe prima pagina a unei carti pe care o devorase in mai putin de doua ore si pe care mai apoi o oferise cadou unei prietene bune de ziua ei.

Se pierduse si se regasise de “n” ori printre paginile umplute cu un scris mic si negru, desi aparent nu se asemana deloc cu protagonistii. Se pierduse in cuvinte, litere dansandu-i euforic pe retina. Fraze intregi i se intiparisera in minte si ajunsese chiar sa se identifice cu autorul.

In dimineata asta a incercat sa-si aminteasca numele lui. O ora intreaga si-a plimbat privirea pe tavanul camerei micute, concentrandu-se la acel nume. Nu a reusit sa si-l aminteasca, dar stia sigur ca tipul era roman. Lucru irelevant, de altfel. Se gandise mult inainte sa scrie cuvintele acelea, pentru ca isi dorise ca ele sa fie memorabile.

Acum, in schimb se indoia de valabilitatea lor.

“Depinde din ce perspectiva privesti frumosul, pentru ca daca ajungi printr-o greseala sa-ti schimbi unghiul de vedere, ceea ce azi ti se pare minunat, maine poate deveni grotesc, iar reciproca e si ea posibila. Asa se pot explica multe deficiente ale naturii umane, confuzia mai ales. Cu 365 de zile cu aproximatie, in urma, cand am notat fraza aceea, credeam realmente in ea, credeam in conceptul unanim de “frumos”.

Frumos era ceea ce te facea sa zambesti in deplinatatea fiintei tale livide. Frumosul de atunci il puteai contempla ceasuri intregi. La frumosul de astazi, in schimb, nu ma mai pot uita…Uneori e atat de frumos incat imi provoaca greata si tocmai asta ma face sa intreb daca frumosul mai e in esenta acelasi frumos pe care il stiam, care ajunsese printr-un joc de cuvinte sa ne defineasca sufletele.

Tind sa cred ca nu. Si totusi…inca e un suflet frumos…“