alt octombrie azi…
“`e un octombrie azi…
un alt octombrie…
mai gri. negricios de gri chiar.
nu-mi place. mi-as dori poate un octombrie
albastru, sa fug sa-mi inec sufletul in marea
la fel de albastra…e doar a mea acum… vrei sa stii de ce? pentru ca desi am rupt bucati din ea si-am incercat sa le impart si cu tine, pe undeva, prin masa asta densa de aer poluat, in acelasi punct in care mainile noastre s-au atins si m-ai gadilat, am rasfirat inconstient degetele, iar marea, nebuna cum e ea, a fugit printre ele. E nebuna, zau ca da! dar eu tot o iubesc asa, ca ma intelege atat de bine incat o bufneste un ras isteric cand vede ca ma zgaiesc la ea intristata . si eu cum, cum sa ma abtin? ii zambesc cu toti dintii si cu ochii inlacrimati, apoi o imbratisez strans-strans, asa cum te-as imbratisa si pe tine daca ai imparti acelasi metru patrat de Terra cu mine.
e tarziu acum si stiu c-ar trebui sa dorm pentru ca octombrie asta e matinal, si dracu` sa-l ia, ca stie, stie cat urasc diminetile, dar vrea sa-mi faca in ciuda. as dormi poate, daca nu mi-ar fi dor. de ce? de d-aia si de tot. incepand si sfarsind cu marea, pentru ca totul e circular si e circular ca asta am aberat eu mai de mult si mi s-a parut ca da bine.
tot marea mi-a spus ca oamenii nu sunt nimic altceva decat nisip. reusesti la un moment dat, cand stai la plaja, c`o tigara in bot si`o bere in mana, sa prinzi in cealalta palma cateva fire de nisip. e cald. la fel ca si oamenii pe care ii ai acum in palma. apoi parca te trasneste subit sa te stergi cu prosopul, si iti rasfiri degetele. pa-pa nisip. pa-pa oameni.
nisipul in aer e rece. asa si omul caruia tocmai i-ai dat drumul.
dar hai sa-ti mai spun un secret sa nu te dezamagesc de tot…
nisipul rece din palma ta, se-ntoarce in nisip cald, se amesteca si e iar fierbinte. pe oamenii tai ii pierzi printre straini. straini-s reci, dar ai tai raman asa calii, ca apa de mare tocmai buna pentru o baie si stii ca oricand poti sa mai iei un pumn de nisip, nu-i asa?
eu imi vreau oamenii inapoi acum…dar eu sunt egoista si ei s-au cam racit…si tu…si doare. si nu-mi place ca doare pentru ca asta inegreste si mai rau octombrie asta tampit.
Hello (3)
When I’m around her, I feel happiness. The same happines a child feels when licking some sweet lollypop. I can’t tell how I’ve felt when her lips sealed my cock in her wet, warmy mouth, `cause it’s something words can’t ever possibly explain. And for fucks sake! I do not love her. But I really do like to see her smile. She laughs out loud every now and then, and in those moments I think that’s how an angel should look like. Her green eyes have sparkles that send shivers behind my back and I can`t stop starring at her. She once told me that she could teach me some love and that it would be amazing having sex together and for me quiting up smoking weed, and I started screaming at her and I threw her naked out the door. 5 minutes later I was running after her. I found her sitting on a bench nearby, still naked and with her arms wrapped around her body. She was shaking and her eyes were wet. I hugged her so so tight, like I’ve never hugged anybody else in my whole life and told her I’m sorry, but if she takes my pot, I’ll be dead `cause if I quit smoking, I quit life. She didn’t say anything, instead she pressed her wet from tears lips on my mouth. It was heaven like.
Hello (2)
I need some more pot, but I haven’t got any money. As you might expect if you have the slightest piece of brain, I do not have a job. I earn money by directing striptease shows at a local bar. Someday, I want to make a movie. A great one! The kind of movie that consumes you `till you have no tears or laughs, neither any smiles left. It will be excellent! I know it. I simply do. From time to time, I am also a photographer and I take pictures of naked girls. Some of them have fantasies about having sex with me and some of them think I’m gay. I do not give a shit about any of them.
I could use a beer now, but as I just said before, I do not drink any sort of alcohool. I do not drink because I once saw a friend of mine peeing on himself after he had 3 beers and 8 shots of tequilla. Plus, the following day he had an awfull headache. I hate headaches. My precious weed isn’t giving me any headaches. Atfer all this, I stopped being friends with that dude. I do not like people without self esteem. I also know that alcohool fucks with your liver and I want to live a long and healthy life. Besides all this *I-shall-never-drink-alcohool* crap theory, I do not have the money for a beer.
I can’t find my cell phone and that pisses me off. I want to call Emily, to ask her for some money. Emily is one of my models. One of the *I-want-to-sleep-with-you* models. She has a cute face, nice curly red hair and green as pot eyes. Her body is awesome and when I see her naked I can definetly feel some movement in my pants. I can’t have sex with her because of that slut’s voice that keeps screaming inside my head. I told Emily what’s my problem and she understood. She even offered to give me a blowjob. I smiled and I accepted it. I wanted to cum into her mouth but she wouldn’t let me. At first I got a bit angry, but afterwards I’ve realised that this makes me like her even more.
hello
Hello, my name is Jim.
I am a pot smoker and I am fucking proud of it. I am only what I, myself have chosen to be. Nothing less, nothing more.
I smoke weed three times a day because so I’ve heard it’s healthy to eat and I feed only with pot. Cereals don’t count. I do not drink any sort of alcohool or juices. Only water. And only the one from my bathroom’s sink.
The only thing I know about myself is that if I quit smoking, I quit my sanity.
Most likely, I’ll end up tied in a hospital for psychos. I hear voices. Only two fucking voices. But when I roll a joint, the voices stop.
For a few hours I can enjoy my life.
My fucked up life.
The first voice belongs to my ex who was a real whore. It keeps screaming: „Jim, oh Jim, please come into my mouth.” It drives me insane and makes me wanna kill that fucking bitch. I haven’t had sex for almost an year, now.
The second voice I do not recognise, but it keeps saying: „Kill yourself, motherfucker!”. I know that if I stay sober for more than 2 days, I would try doing it. Probably try drowning myself `cause I love water. I won’t succed `cause I’m way too afraid to die.
It’s pretty funny how reality fucks with my brains so harsh. I do not love reality or anything else except weed and water. Those are the keys to survival. I do not believe in God. People say he loves us all, but I do not believe in love so he isn’t real for he’s not loving me.
I shall stop writting now.
The voices have begun again.
Please, please… make them stop.
“Unde dracu` ai fost toata viata mea?”
“…”
“Unde?”
“Shhh…It’s ok now, I’m here.”
“Not here enough!”
“De ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?”
Agonie.
“You and I…we’re so alike.”
“Esti jucaria mea cea noua si ciudata.”
” Si tu a mea…”
Hollywise.
inger pe sub apa.
Cand te-ai ridicat si-ai plecat mi s-a rupt filmul. Am inchis ochii si m-am fortat sa-l retraiesc. Am reusit…sau cel putin asta cred…
Cutiuta muzicala aruncata pe undeva pe malul marii canta in surdina, m-am dezbracat de tricou si o data cu el de inhibitii. Pantalonii i-am aruncat undeva in spate fara sa privesc spre destinatia lor. Marea ma striga. Delira. Mi-a spus ca ar face dragoste cu mine. Sau stai, asta era vocea ta. Am clipit naucita. Tu si marea va iubeati in fata mea. Gelozia incepuse sa roada din mine. De pe dinauntru inafara sau de pe inafara dinauntru. Nu-mi amintesc, dar ii simteam coltii infipti in umarul meu. Soarele-si facuse adapost in ochii mei. Imi simteam privirea arzandu-ti pielea. Probabil ai simtit-o si tu caci te-ai oprit brusc si mi-ai intins mana. Vorbisei cu marea sa ma traga de glezne spre tine. Complotati impotriva mea. Shot-ul de vodka din seara trecuta imi aluneca acum pe gat. M-ai sarutat in acelasi loc. Aveam in gura gustul ultimei tigari fumate. Ce ciudat…Eu nu fumez. Trageai cu nesat fum dupa fum in timp ce dansam cu nisipul in jurul tau. Era intuneric si stelelor le-a fost rusine sa ne priveasca dezmatul. Apa rece m-a imbratisat brusc. Parca ar fi vrut sa ma trezeasca dintr-o betie crunta. Mainile tale s-au serpuit in jurul meu. Erau 2, erau 10, erau o suta, o mie de brate, 10 mii de degete. M-am speriat. Vroiam sa tip, am inchis ochii. Uitasem sa respir. Albastru si verde marin in jurul meu. M-am trezit sub apa. O alga se iubea cu piciorul meu. Soarele ramasese undeva deasupra. Plutea. Buzele tale au fost gura de aer. Picaturile se prelingeau din parul meu. Mi-ai zambit, apoi te-ai intors cu spatele si ai inceput sa fugi. Priveam trasnita silueta ta ce se departa pe deasupra valurilor. Am simtit aripi cum imi ies de sub piele. Picioarele mi s-au inmuiat si ma scufundam incet in marea sarata. Iar albastru si verde marin. Inca aveam aripi. Inger pe sub apa. Condamnat de tine la singuratate.
Aici ajunsesem cand mi-ai rupt filmul. Cand ai plecat. Ce sec! Cutiuta muzicala inca scoate sunete si hainele mele inca m-asteapta in nisip. Fierbinte!
***
Stranger: Laura sounds like she could make your worries dissapear.
***
Do I? Or I just double them?
stop cadru!
Te-as striga daca ti-as stii numele, dar nu-l stiu…Te-as striga sa-ti multumesc. Eu nu stiu sa spun multumesc, dar pentru tine as invata s-o fac si ti-as multumi ca ai avut atata rabdare cu mine, ca mi-ai povestit franturi din viata ta si ca mi-ai devenit exemplu. Ai fost un exemplu la fel de negativ precum ma simt altii pe mine si chestia asta mi-a facut bine. Negativismul existentei tale mi-a consolat umbra.
Asa cum altii nu cred in Dumnezeu, nici eu nu cred in viata neagra sau alba. E intotdeauna gri pentru toti si as putea chiar sa-ti argumentez. Dar nu am chef acum. Cel mai probabil cuvintele mele ti-ar trece in viteza pe langa urechi si s-ar amesteca cu cele iesite din gura ta si menite doar sa ma contrazica. Oamenii au o placere sadica de a se contrazice. Infernal complex!
Si da, si mie-mi place sa ma contrazic. Dar la mine e incapatanarea de vina. Pe incapatanarea mea o cheama Alice si e un fel de Alice in tara oglinzilor. A oglinzilor si nu a minunilor, pentru ca regaseste bucati din ea in toti oamenii pe care am ajuns sa-i cunosc. Se amuza copios pe tema asta si mereu se umfla in pene ca nu e unul care s-o depaseasca. E cam proasta ea asa uneori. N-am prea vrut sa va fac cunostiinta si sincer nici nu-mi prea amintesc cum s-a intamplat.
Esti probabil singurul om care m-a privit printr-o lupa. Sau nu! O lupa e prea putin…Poate un microscop. Da! Un microscop! Doar asa ai fi putut sa vezi, sa ma vezi pe sub cearceaf. Cand o sa ma fac mare, o sa fac un film despre tine. Mi-ai preconizat ca o sa fac filme bune. Mi-ai spus ca se vede asta la mine si deja imi imaginam pe fruntea mea o pelicula in care imaginile curgeau una dupa alta. Imagini care coincideau cu ceea ce gandeam sau spuneam la momentul respectiv.
Filmul meu o sa fie despre un OM.
Un OM care se trezeste intr-o dimineata dupa o alta noapte plina de pseudodragoste in patul iubitei lui din liceu si care vrea sa plece. Asa, brusc si bizar, cum ai facut-o si tu! Fara niciun motiv. Am spus pseudodragoste pentru ca mi-ai sustinut ca nu crezi in asa ceva. Stiu multi care n-o fac, dar isi iubesc animalele. O sa fie si un caine alb, mic si pufos in film pentru ca asta am visat azinoapte si mi s-a parut potrivit.
OM-ul nu o sa aiba un nume, dar vreau sa semene cu tine. Poate o sa joci chiar tu in film pentru ca mi-ai zis ca ti-ar placea asta. Ce sec ar fi! Un deja-vu al existentei tale minimizat la o singura intamplare pe care ai trait-o si care m-a marcat pe mine. Si ce regizor prost as fi!
Tu ma auzi? Sa fac un film despre unul care a lasat totul balta si a plecat. Si-a lasat in urma presupusa dragoste a vietii lui doar pentru ca asa a vrut! Si ce-a ajuns? 3 ani mai tarziu pe o plaja purtand discutii existentiale cu o pustoaica pe care incerca s-o agate si de la care a invatat ca in timp ce el la 17 ani fugea de acasa, altii la aceeasi varsta, sunt ca ea. Renuntase la tot, doar pentru ca acum sa se agate cu totul… de o necunoscuta. O necunoscuta care s-a ridicat si-a plecat, lasandu-l mai singur decat a fost vreodata. Traise starea iubitei lui cand el a parasit-o. Fara sa priveasca in urma.
A vrut s-o ia in brate si a simtit-o rece. Pentru ea, el era omul potrivit la momentul total nepotrivit.
Nu s-a uitat in urma. Nu si-a cerut scuze. Desi ar fi vrut.
Erau la fel. Ai 17 ani si te ridici si pleci si nu te uiti in urma desi vrei. La puterea a 2-a. Masculin si feminin.
O sa fac un film despre asta.
Si iti multumesc!
Te-as striga iar si iar nu-ti stiu numele. O sa te caut si o sa mi-l spui, nu-i asa?!?
Stop cadru!
ploaie ca Maria
Draga X, cunoscutul meu devenit peste noapte strain,
Stiu ca nu ti-am mai scris de foarte mult timp si sincer habar n-am ce m-a determinat sa o fac acum, in loc sa scap de hainele astea ude de pe mine.
Nu ti-am mai scris pentru ca nu mai stiam ce. Nici acum nu stiu. Ma intreb deseori daca bariera care a aparut din senin intre noi nu e cumva doar o plasmuire a imaginatiei mele.
Tu ar trebui sa fii inca acelasi om cu care aberam ore in sir, asa cum si eu inca sunt aceeasi. Sau poate chiar asta e problema: ca, intre timp, m-am schimbat.
Revenind la ploaie…
Te-as intreba: tie de ce iti place sa stai in ploaie? Crezi ca a fi ud inseamna a fi mai curat? E doar o autosugestie, o chestie psihica, sa stii. Pe tine chiar nu te-a invatat nimeni ca ploaia nu trece prin piele?
Ca nu ajunge pana la creier astfel incat sa-ti stearga toate gandurile si amintirile care te impiedica in fiecare noapte sa adormi linistit?
Mi te imaginez plouat din cap pana in picioare…Esti amuzant asa ud, cu picaturile scurgandu-ti-se pe frunte si alunecandu-ti pe sub haine. Daca as stii ca apa are o constiinta a ei, as jura ca e cea mai perversa forma de existenta.
Mereu se prelinge pe stratul nostru de piele, ajungand sa ne exploreze cele mai intime zone. Ploaia e asemenea unei femei noi in viata ta: la inceput iti place: e revigoranta, dar apoi ti se face frig si te saturi; ai vrea poate sa dispara…Cam seamana cu Maria aia a ta, nu crezi?
Viata oricarui om e ca o ploaie de vara: scurta, dar a dracului de intensa. Nu te previne inainte sa inceapa si nici atunci cand se sfarseste. Chiar si asa te face fleasca, scurgand pana si ultimul strop de vlaga din tine.
Ploaia nu te face mai curat, in schimb te goleste. Te goleste de orice urma de ratiune, reamintindu-ti doar de instinctul de conservare.
Stropii aia mari si reci iti ingreuneaza mersul. Se izbesc de pielea ta ca intr-un wall of death si te fac sa urli. Daca marea lui Chirila te spala si te sareaza, atunci ploaia te spala si ea. Te spala, dar te raceste…
Te raceste atat de mult, incat la un moment dat nu te mai intereseaza in a cata balta ai calcat; oricum esti ud. Principiul asta cred ca e caracteristic fiintelor bipede numite oameni. Oameni prosti, desigur.
Cand au probleme se arunca singuri in altele. Ce mai?!? E cert faptul ca adoram sa ne complicam singuri viata; altfel ar fi monotona mi-ai spune. N-as putea sa neg si totusi…parca pornisem de la ploaie.
Tot ploaia te face si sa vrei sa te dezbraci. Mai intai de haine, dar apoi realizezi ca fiecare por ti-e imbibat cu apa. Ploaia te aduce in stadiul in care te-ai dezbraca si de propia-ti carne daca ai putea…
Nu mai stiu ce sa-ti mai scriu acum. Ti-as spune ca mi-e dor, dar nu stiu cum ai reactiona. Esti strain de mine si la fel ma simt si eu…As rade daca un strain mi-ar spune ca-mi simte lipsa, sa stii.
Oricum, eu te salut!
Cu drag,
Y devenita o alta necunoscuta.
P.S. Sa ai grija de Maria aia a ta si ia-ti o umbrela: si maine se anunta ploaie.





